Atenție: cercetătorul spune că majoritatea studiilor științifice sunt greșite
Panelistii de inspecție la fața locului discută concluziile lor în timpul conferinței internaționale de studii științifice din 2009, la Hofburg din Viena. Wikimedia Commons
Eșecul flagrant în tehnocrație este că datele sunt îndoite pentru a-și justifica teoriile. Acest lucru s-a strecurat atunci când primii tehnocrați și-au dat seama că „Știința ingineriei sociale” nu putea fi susținută cu date legitime. Știrile de astăzi se joacă ca jocul din copilărie „Simon Says”, dar înlocuit cu „Science Says”. ⁃ Editor TN
În urmă cu câțiva ani, doi cercetători au luat cele mai folosite 50 de ingrediente dintr-o carte de bucate și au studiat câte dintre acestea au fost legate de un risc sau de un beneficiu de cancer, pe baza unei varietăți de studii publicate în reviste științifice.
Rezultatul? Patruzeci din 50, inclusiv sare, făină, pătrunjel și zahăr. „Este tot ce mâncăm asociat cu cancerul?” s-au întrebat cercetătorii într-un articol din 2013 bazat pe constatările lor.
Investigația lor a atins o problemă cunoscută, dar persistentă în lumea cercetării: prea puține studii au probe suficient de mari pentru a susține concluziile generalizate.
Dar presiunea asupra cercetătorilor, concurența dintre reviste și apetitul insaciabil al presei pentru noi studii care anunță descoperiri revoluționare au făcut ca astfel de articole să fie publicate în continuare.
„Majoritatea lucrărilor care sunt publicate, chiar și în reviste serioase, sunt destul de neglijent”, a spus John Ioannidis, profesor de medicină la Universitatea Stanford, specializat în studiul studiilor științifice.
Acest inamic jurat al cercetărilor proaste a publicat un articol pe larg citat în 2005 intitulat: „De ce cele mai multe rezultate ale cercetărilor publicate sunt false”.
De atunci, spune el, s-au făcut doar progrese limitate.
Unele reviste insistă acum ca autorii să își preînregistreze protocolul de cercetare și să furnizeze datele lor brute, ceea ce face ca cercetătorii să manipuleze rezultatele mai greu pentru a ajunge la o anumită concluzie. De asemenea, permite altora să verifice sau să replice studiile lor.
Deoarece atunci când studiile sunt reproduse, rareori vin cu aceleași rezultate. Doar o treime din cele 100 de studii publicate în trei reviste de top de psihologie ar putea fi reproduse cu succes într-un mare test din 2015.
Medicina, epidemiologia, știința populației și studiile nutriționale nu merg mai bine, a spus Ioannidis, atunci când se încearcă reproducerea acestora.
„În știința biomedicală și nu numai, oamenii de știință nu se pregătesc suficient în statistici și metodologie”, a spus Ioannidis.
Prea multe studii se bazează exclusiv pe câțiva indivizi, ceea ce face dificilă tragerea unor concluzii mai ample, deoarece eșantioanele au atât de puține speranțe de a fi reprezentative.
„Dieta este una dintre cele mai oribile zone de investigație biomedicală”, a adăugat profesorul Ioannidis - și nu doar din cauza conflictelor de interese cu diverse industrii alimentare.
„Măsurarea dietei este extrem de dificilă”, a subliniat el. Cum putem cuantifica cu exactitate ce mănâncă oamenii?
În acest domeniu, cercetătorii merg adesea în căutarea sălbatică a corelațiilor în baze de date uriașe, fără o ipoteză de pornire.
Chiar și atunci când metodologia este bună, standardul aur fiind un studiu în care participanții sunt aleși la întâmplare, execuția poate fi scurtă.
Un celebru studiu din 2013 privind beneficiile dietei mediteraneene împotriva bolilor de inimă a trebuit retractat în iunie de către cele mai prestigioase reviste medicale, New England Journal of Medicine, deoarece nu toți participanții au fost recrutați aleatoriu; rezultatele au fost revizuite în jos.
Deci, ce ar trebui să scoatem din potopul de studii publicate în fiecare zi?
Ioannidis recomandă să puneți următoarele întrebări: este ceva care a fost văzut o singură dată sau în mai multe studii? Este un studiu mic sau mare? Este acesta un experiment randomizat? Cine a finanțat-o? Sunt cercetătorii transparenți?
Aceste măsuri de precauție sunt fundamentale în medicină, unde studiile proaste au contribuit la adoptarea tratamentelor cel mai puțin ineficiente și, în cel mai rău caz, dăunătoare.
În cartea lor „Ending Medical Reversal”, Vinayak Prasad și Adam Cifu oferă exemple terifiante de practici adoptate pe baza studiilor care au continuat să fie invalidate, cum ar fi deschiderea unei artere cerebrale cu stenturi pentru a reduce riscul unui nou accident vascular cerebral.
Abia după 10 ani, un studiu robust, randomizat, a arătat că practica a crescut de fapt riscul de accident vascular cerebral.
Soluția constă în înăsprirea colectivă a standardelor de către toți actorii din lumea cercetării, nu doar reviste, ci și universități, agenții de finanțare publică. Dar aceste instituții operează toate în medii competitive.
wpDiscuz