În China, este „Tu spionezi, eu spionez, cu toții spionăm pentru Spionul Xi”

Când Chen și-a ridicat telefonul pentru a-și dezvălui furia că a primit un bilet de parcare, mesajul său de pe WeChat a fost o picătură în oceanul de postări zilnice de pe cea mai mare rețea de socializare a Chinei.

Dar, la scurt timp după tirada sa împotriva polițiștilor rutieri „simplu la minte” din iunie, el s-a trezit în tentaculele aparatului de supraveghere omniscient al țării comuniste.

Chen a șters rapid postarea, dar ofițerii l-au urmărit și l-au reținut în câteva ore, acuzându-l că „a insultat poliția”.

A fost închis timp de cinci zile pentru „vorbire nepotrivită”.

Cazul său – unul dintre miile înregistrate de un dizident și raportate de presa locală – a scos la iveală monitorizarea generalizată care caracterizează viața în China de astăzi.

Liderii săi au adoptat de multă vreme o abordare autoritară a controlului social.

Dar de când președintele Xi Jinping a preluat puterea în 2012, el a controlat curentele sociale relativ libere de la începutul secolului, folosind o combinație de tehnologie, lege și ideologie pentru a strânge disidența și a preveni amenințările la adresa guvernării sale.

Vizând în mod aparent criminali și menite să protejeze ordinea, controalele sociale au fost îndreptate împotriva dizidenților, activiștilor și minorităților religioase, precum și împotriva oamenilor obișnuiți - precum Chen - despre care se consideră că au depășit limita.

Ochi pe cer

Cetăţeanul chinez obişnuit de astăzi petrece aproape fiecare moment de veghe sub privirea atentă a statului.

Firma de cercetare Comparitech estimează că orașul chinez mediu are peste 370 de camere de securitate la 1,000 de locuitori – ceea ce le face cele mai supravegheate locuri din lume – în comparație cu cele 13 din Londra sau cu 18 din Singapore la 1,000.

Proiectul de supraveghere urbană „Skynet” la nivel național a luat amploare, cu camere capabile să recunoască fețele, îmbrăcămintea și vârsta.

„Suntem urmăriți tot timpul”, a declarat pentru AFP un activist de mediu care a refuzat să fie numit.

Strângerea Partidului Comunist este cea mai puternică în regiunea din vestul îndepărtat Xinjiang, unde recunoașterea facială și colectarea ADN-ului au fost aplicate în principal asupra minorităților musulmane în numele combaterii terorismului.

Pandemia de Covid-19 a turbo-încărcat cadrul de monitorizare al Chinei, cetățenii fiind acum urmăriți pe smartphone-urile lor printr-o aplicație care determină unde pot merge pe baza codurilor verde, galben sau roșu.

Reglementările lansate din 2012 au închis lacune care le permiteau oamenilor să achiziționeze carduri SIM fără să-și dea numele și au impus identificarea guvernamentală pentru bilete pentru aproape toate formele de transport.

Infracțiuni online

Nu există răgaz online, unde chiar și aplicațiile de cumpărături necesită înregistrarea cu un număr de telefon legat de un document de identificare.

Wang, un disident chinez care vorbea cu AFP sub pseudonim din motive de siguranță, și-a amintit de o perioadă înainte de Xi, când cenzorii nu erau atotștiutori și „a spune glume despre (fostul președinte chinez) Jiang Zemin pe internet era de fapt foarte popular”.

Dar internetul chinez – în spatele „Marele Firewall” de la începutul anilor 2000 – a devenit un spațiu din ce în ce mai supravegheat.

Wang are un cont de Twitter care urmărește mii de cazuri de persoane reținute, amendate sau pedepsite pentru acte de vorbire din 2013.

Datorită sistemului de verificare a numelui real, precum și cooperării dintre poliție și platformele de social media, oamenii au fost pedepsiți pentru o gamă largă de infracțiuni online.

Platforme precum Weibo angajează mii de moderatori de conținut și blochează automat cuvintele cheie sensibile din punct de vedere politic, cum ar fi numele starului de tenis Peng Shuai, după ce a acuzat un politician de rang înalt de agresiune sexuală anul trecut.

Autoritățile din spațiul cibernetic propun noi reguli care ar forța platformele să monitorizeze secțiunile de comentarii ale postărilor – una dintre ultimele căi prin care oamenii își pot exprima nemulțumirile online.

Poliție ideologică

Multe dintre tehnologiile de supraveghere utilizate au fost adoptate în alte țări.

„Adevărata diferență în China este lipsa unei mass-media independente și a societății civile capabile să critice semnificativ inovațiile sau să le sublinieze numeroasele defecte”, a declarat pentru AFP Jeremy Daum, de la Centrul Paul Tsai China de la Yale Law School.

Xi a remodelat societatea chineză, Partidul Comunist stipulând ceea ce cetățenii „ar trebui să știe, să simtă, să gândească, să spună și să facă”, a declarat Vivienne Shue, profesor emerit de studii contemporane chineze la Universitatea Oxford, pentru AFP.

Tinerii sunt ținuți departe de influențele străine, autoritățile interzicând cărțile internaționale și interzicând companiilor de tutorat să angajeze profesori din străinătate.

Poliția ideologică s-a extins chiar și la modă, posturile de televiziune cenzurând tatuajele și cerceii bărbaților.

„Ceea ce mă deranjează mai mult nu este cenzura în sine, ci modul în care a modelat ideologia oamenilor”, a spus Wang, proprietarul contului de Twitter.

„Odată cu eliminarea informațiilor divergente, fiecare site web devine un cult, unde guvernul și liderii trebuie să fie venerati.

Citește povestea completă aici ...