WEF Global Risks Report 2022 imaginează toate amenințările critice la adresa lumii

Odată cu începerea anului 2022, COVID-19 și consecințele sale economice și societale continuă să reprezinte o amenințare critică pentru lume. Inegalitatea vaccinurilor și o redresare economică neuniformă care rezultă riscă să agraveze fracturile sociale și tensiunile geopolitice. În cele mai sărace 52 de țări – care găzduiesc 20% din populația lumii – doar 6% din populație fusese vaccinată la momentul redactării acestui articol. Până în 2024, economiile în curs de dezvoltare (cu excepția Chinei) vor fi scăzut cu 5.5% sub creșterea PIB preconizată înainte de pandemie, în timp ce economiile avansate o vor fi depășit cu 0.9%, mărind decalajul global de venit.

Divergența globală rezultată va crea tensiuni – în interiorul și peste granițe – care riscă să agraveze impacturile în cascadă ale pandemiei și să complice coordonarea necesară pentru a face față provocărilor comune, inclusiv consolidarea acțiunii climatice, îmbunătățirea siguranței digitale, restabilirea mijloacelor de trai și a coeziunii societale și gestionarea concurenței în spațiu.

 Raportul privind riscurile globale 2022 prezintă rezultatele celui mai recent sondaj global de percepție a riscurilor (GRPS), urmate de o analiză a riscurilor cheie care decurg din tensiunile economice, societale, de mediu și tehnologice actuale. Raportul se încheie cu reflecții privind creșterea rezilienței, pornind de la lecțiile din ultimii doi ani ai pandemiei de COVID-19. Principalele constatări ale sondajului și ale analizei sunt rezumate mai jos.

Solicitați să aibă o viziune asupra ultimilor doi ani, respondenții GRPS percep riscurile societale – sub formă de „eroziune a coeziunii sociale”, „crize ale mijloacelor de trai” și „deteriorarea sănătății mintale” – ca pe cele care s-au agravat cel mai mult de la pandemie. a început. Doar 16% dintre respondenți se simt pozitivi și optimiști în ceea ce privește perspectivele pentru lume și doar 11% cred că redresarea globală se va accelera. În schimb, cei mai mulți respondenți se așteaptă ca următorii trei ani să fie caracterizați fie de volatilitate consecventă și de surprize multiple, fie de traiectorii fracturate care vor separa învingătorii relativi de cei învinși.

Pentru următorii cinci ani, respondenții semnalează din nou riscurile societale și de mediu ca fiind cele mai îngrijorătoare. Cu toate acestea, pe un orizont de 10 ani, sănătatea planetei domină preocupările: riscurile de mediu sunt percepute ca fiind cele mai critice cinci amenințări pe termen lung la adresa lumii, precum și cele mai potențial dăunătoare oamenilor și planetei, cu „acțiunea climatică”. eșec”, „vreme extremă” și „pierderea biodiversității” clasându-se în primele trei riscuri cele mai grave. Respondenții au semnalat, de asemenea, „crizele datoriilor” și „confruntările geoeconomice” ca printre cele mai grave riscuri în următorii 10 ani.

Riscurile tehnologice – precum „inegalitatea digitală” și „eșecul securității cibernetice” – sunt alte amenințări critice pe termen scurt și mediu pentru lume, potrivit respondenților GRPS, dar acestea se încadrează în clasament pe termen lung și niciuna nu apare printre cele mai importante. potențial grav, semnalând un posibil punct orb în percepția riscului.

GRPS 2021-2022 a inclus o întrebare privind eforturile internaționale de atenuare a riscurilor. „Inteligența artificială”, „exploatarea spațiului”, „atacuri cibernetice transfrontaliere și dezinformare” și „migrația și refugiații” sunt domeniile în care majoritatea respondenților consideră că starea actuală a eforturilor de atenuare a riscurilor nu face față provocării, adică eforturile sunt „ nu a început” sau în „dezvoltare timpurie”. Între timp, pentru „facilitarea comerțului”, „crima internațională” și „armele de distrugere în masă”, marile majorități au perceput eforturile de atenuare a riscurilor ca fiind „stabilite” sau „eficiente”.

Provocările economice care decurg din pandemie persistă. Perspectivele rămân slabe: la momentul redactării acestui articol, economia globală era de așteptat să fie cu 2.3% mai mică până în 2024 decât ar fi fost fără pandemie. Creșterea prețurilor mărfurilor, inflația și datoria sunt riscuri emergente. În plus, cu o nouă creștere a cazurilor de COVID-19 spre sfârșitul anului 2021, pandemia continuă să înăbușe capacitatea țărilor de a facilita o redresare susținută.

Consecințele economice ale pandemiei se adaugă dezechilibrelor pe piața muncii, protecționismului și extinderea decalajelor digitale, educaționale și de competențe, care riscă să împartă lumea în traiectorii divergente. În unele țări, lansarea rapidă a vaccinurilor, transformările digitale de succes și noi oportunități de creștere ar putea însemna o revenire la tendințele pre-pandemice pe termen scurt și posibilitatea unei perspective mai rezistente pe un orizont mai lung. Cu toate acestea, multe alte țări vor fi reținute de ratele scăzute de vaccinare, stresul acut continuu asupra sistemelor de sănătate, decalajele digitale și piețele muncii stagnante. Aceste divergențe vor complica colaborarea internațională necesară pentru a aborda impactul înrăutățit al schimbărilor climatice, a gestiona fluxurile de migrație și a combate riscurile cibernetice periculoase.

Presiunile interne pe termen scurt vor îngreuna guvernele să se concentreze asupra priorităților pe termen lung și vor limita capitalul politic alocat preocupărilor globale. „Eroziunea coeziunii sociale” este o amenințare de top pe termen scurt în 31 de țări, inclusiv Argentina, Franța, Germania, Mexic și Africa de Sud din G20. Disparitățile care erau deja provocatoare pentru societăți sunt acum de așteptat să se extindă - se estimează că 51 de milioane de oameni mai mulți vor trăi în sărăcie extremă în comparație cu tendința pre-pandemică - cu riscul de polarizare și resentimente sporite în cadrul societăților. În același timp, presiunile interne riscă poziții mai puternice ale intereselor naționale și agravarea fracturilor în economia globală, care vor veni în detrimentul ajutorului extern și al cooperării.

Respondenții GRPS consideră „eșecul acțiunii climatice” drept principala amenințare pe termen lung pentru lume și riscul cu cele mai grave impacturi în următorul deceniu. Schimbările climatice se manifestă deja rapid sub formă de secete, incendii, inundații, deficit de resurse și pierderi de specii, printre alte efecte. În 2020, mai multe orașe din întreaga lume s-au confruntat cu temperaturi extreme care nu s-au văzut de ani de zile, cum ar fi un record de 42.7 ° C în Madrid și un minim de 72 de ani de -19 ° C în Dallas, iar regiuni precum Cercul Arctic au avut o medie de vară. temperaturi cu 10°C mai mari decât în ​​anii anteriori. Guvernele, întreprinderile și societățile se confruntă cu o presiune din ce în ce mai mare pentru a contracara cele mai grave consecințe. Cu toate acestea, o tranziție climatică dezordonată, caracterizată de traiectorii divergente la nivel mondial și între sectoare, va îndepărta și mai mult țările și va bifurca societățile, creând bariere în calea cooperării.

Având în vedere complexitatea schimbărilor tehnologice, economice și societale la această scară și natura insuficientă a angajamentelor actuale, este probabil ca orice tranziție care atinge obiectivul net zero până în 2050 să fie dezordonată. În timp ce blocajele cauzate de COVID-19 au înregistrat o scădere globală a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), traiectorii ascendenți s-au reluat curând: rata emisiilor de GES a crescut mai repede în 2020 decât media din ultimul deceniu. Țările care continuă pe calea dependenței de sectoarele cu consum intens de carbon riscă să piardă avantajul competitiv din cauza unui cost mai mare al carbonului, a rezilienței reduse, a eșecului de a ține pasul cu inovația tehnologică și a efectului de pârghie limitat în acordurile comerciale. Cu toate acestea, renunțarea la industriile cu intensitate de carbon, care angajează în prezent milioane de lucrători, va declanșa volatilitatea economică, va agrava șomajul și va crește tensiunile societale și geopolitice. Adoptarea unor politici pripite de mediu ar putea avea, de asemenea, consecințe neintenționate pentru natură – există încă multe riscuri necunoscute în urma implementării tehnologiilor biotehnice și de geoinginerie netestate. Și piețele verzi prost reglementate ar putea crea monopoluri, în timp ce lipsa sprijinului public pentru tranzițiile de utilizare a terenurilor sau noile scheme de prețuri ar putea crea complicații politice care să încetinească și mai mult acțiunea. O tranziție care nu ține seama de implicațiile societale va exacerba inegalitățile în interiorul și între țări, sporind fricțiunile geopolitice.

Dependența tot mai mare de sistemele digitale – intensificată de COVID-19 – a schimbat societățile. În ultimele 18 luni, industriile au trecut printr-o digitalizare rapidă, lucrătorii au trecut la lucrul la distanță acolo unde a fost posibil, iar platformele și dispozitivele care facilitează această schimbare au proliferat. În același timp, amenințările de securitate cibernetică sunt în creștere – în 2020, atacurile malware și ransomware au crescut cu 358%, respectiv 435% – și depășesc capacitatea societăților de a le preveni sau de a răspunde în mod eficient. Barierele mai reduse la intrare pentru actorii amenințărilor cibernetice, metodele de atac mai agresive, lipsa de profesioniști în securitate cibernetică și mecanismele de guvernare mozabile sunt toate agravând riscul.

Atacurile asupra sistemelor mari și strategice vor avea consecințe fizice în cascadă în cadrul societăților, în timp ce prevenirea va implica inevitabil costuri mai mari. Riscurile intangibile – cum ar fi dezinformarea, frauda și lipsa siguranței digitale – vor avea, de asemenea, un impact asupra încrederii publicului în sistemele digitale. Amenințările cibernetice mai mari riscă, de asemenea, să îndepărteze statele dacă guvernele continuă să urmeze căi unilaterale pentru a controla riscurile. Pe măsură ce atacurile devin mai severe și cu impact larg, tensiunile deja puternice între guvernele afectate de criminalitatea cibernetică și guvernele complice la comisia lor vor crește, pe măsură ce securitatea cibernetică devine o altă pană pentru divergența - mai degrabă decât cooperarea - între statele-națiune.

Insecuritatea tot mai mare ca urmare a dificultăților economice, intensificarea impactului schimbărilor climatice și instabilitatea politică obligă deja milioane de oameni să-și părăsească casele în căutarea unui viitor mai bun în străinătate. „Migrația involuntară” este o preocupare de top pe termen lung pentru respondenții GRPS, în timp ce 60% dintre aceștia văd „migrația și refugiații” ca un domeniu în care eforturile internaționale de atenuare „nu au început” sau se află în „dezvoltare timpurie”. În 2020, peste 34 de milioane de persoane au fost strămutate în străinătate la nivel global numai din cauza conflictelor – un maxim istoric. Cu toate acestea, în multe țări, efectele persistente ale pandemiei, protecționismul economic crescut și noua dinamică a pieței muncii duc la bariere mai mari la intrarea migranților care ar putea căuta oportunități sau refugiu.

Aceste bariere mai mari în calea migrației și efectul lor de propagare asupra remitențelor – un element esențial de salvare pentru unele țări în curs de dezvoltare – riscă să împiedice o potențială cale de restabilire a mijloacelor de trai, menținerea stabilității politice și reducerea decalajelor de venituri și forță de muncă. La momentul redactării acestui articol, Statele Unite se confruntau cu peste 11 milioane de locuri de muncă neocupate în general, iar Uniunea Europeană avea un deficit de 400,000 de șoferi doar în industria de camioane. În cazurile cele mai extreme, crizele umanitare se vor agrava, deoarece grupurile vulnerabile nu au de ales decât să se angajeze în călătorii mai periculoase. În 2021, 4,800 de migranți, inclusiv familii și copii, au murit sau au dispărut în timpul călătoriei. Presiunile migrației vor exacerba, de asemenea, tensiunile internaționale, deoarece este din ce în ce mai folosit ca instrument geopolitic. Guvernele țărilor de destinație vor trebui să gestioneze relațiile diplomatice și scepticismul imigranților în rândul populației lor.

În timp ce oamenii au explorat spațiul de zeci de ani, ultimii ani au fost martori ai activității crescute, nu doar creând noi oportunități, ci și semnalând un tărâm emergent al riscului, în special cu militarizarea și armonizarea în creștere în arenă. Noii intrați pe piața sateliților comerciali perturbă influența tradițională a operatorilor tradiționali asupra comunității spațiale globale în furnizarea de servicii prin satelit, în special comunicațiile legate de internet. Un număr și o gamă mai mare de actori care operează în spațiu ar putea genera fricțiuni dacă explorarea și exploatarea spațiului nu sunt gestionate în mod responsabil. Cu o guvernanță globală limitată și învechită pentru a reglementa spațiul alături de politici divergente la nivel național, riscurile se intensifică.

O consecință a activității spațiale accelerate este un risc mai mare de coliziuni, care ar putea duce la o proliferare a resturilor spațiale și ar putea avea impact asupra orbitelor care găzduiesc infrastructura sistemelor cheie de pe Pământ, ar putea deteriora echipamentele spațiale valoroase sau ar putea provoca tensiuni internaționale. Instrumentele limitate de guvernare cresc probabilitatea ca activitatea spațială să crească tensiunile geopolitice, iar testele recente de arme în spațiu subliniază astfel de riscuri. Creșterea activității spațiale ar putea duce, de asemenea, la impacturi necunoscute asupra mediului sau la creșterea costurilor pentru bunurile publice, cum ar fi monitorizarea vremii sau supravegherea schimbărilor climatice.

În 2021, țările au implementat noi mecanisme pentru a răspunde unei crize de sănătate publică cu caracteristici schimbătoare, ducând atât la succese, cât și la eșecuri. Doi factori interconectați au fost esențiali pentru gestionarea eficientă a pandemiei: în primul rând, disponibilitatea guvernelor de a ajusta și modifica strategiile de răspuns în funcție de circumstanțele în schimbare; și în al doilea rând, capacitatea lor de a menține încrederea societății prin decizii bazate pe principii și comunicare eficientă.

Reflectarea asupra obiectivelor distincte de reziliență ale guvernelor, întreprinderilor și comunităților va contribui la asigurarea că agendele sunt aliniate în realizarea unei abordări a întregii societăți pentru abordarea riscurilor critice de orice natură. Pentru guverne, echilibrarea costurilor, reglementarea pentru rezistență și ajustarea aranjamentelor de partajare a datelor pentru a asigura o gestionare mai precisă a crizelor sunt esențiale pentru a stimula o interacțiune mai puternică între sectorul public și cel privat. Întreprinderile – recunoscând că o mai bună pregătire la nivel național este esențială pentru planificarea, investiția și executarea strategiilor lor – pot valorifica oportunități în domenii precum lanțurile de aprovizionare, codurile de conduită din industria lor și includerea unei dimensiuni de reziliență în ofertele de beneficii pentru forța de muncă.

Comunitățile pot ajuta guvernele locale să se alăture eforturilor naționale, să îmbunătățească comunicarea și să sprijine eforturile de reziliență la nivel local. La nivel organizațional, strategiile precum fundamentarea analizelor de reziliență în rezultatele cheie ale furnizării, aprecierea vulnerabilităților sistemice și îmbrățișarea unei diversități de abordări pot ajuta liderii să dezvolte o mai bună rezistență.

Citește povestea completă aici ...