Imaginați-vă dacă a izbucnit o nouă boală de „zombieism” care s-a răspândit prin metoda descrisă în mod obișnuit de salivă infectată care intră în sângele unei persoane după ce a fost mușcată de un zombie.
Acest tip de răspândire a contactului direct ar fi în mod normal o metodă destul de ineficientă pentru transmiterea bolii în comparație cu infecțiile transmise în aer, care pot fi răspândite mult mai ușor.
Însă zombieismul este interesant, deoarece, precum rabia, simptomele sale pot include anxietatea, agitația, paranoia și teroarea care modifică comportamentul individului infectat.
Deci zombii vor încerca în mod activ să își muște sau să își mănânce victimele, răspândind astfel boala mai repede.
Sursa originală a focarului zombie este rareori o preocupare în filmele de groază, în timp ce epidemiologii petrec mult timp folosind analize și modele pentru a urmări primul caz de boală.
De exemplu, un agent biologic eliberat în aer sau alimente contaminate consumate la un eveniment social mare poate provoca un număr mare de persoane infectate la un moment dat.
Pe de altă parte, un accident de laborator ar putea afecta inițial un număr rezonabil de mic, posibil conținut de persoane, într-o zonă mică.
Acești parametri, precum și modul de transmitere, vor afecta răspândirea bolii.
Carantină: O strategie evidentă este de a pune în carantină persoanele infectate, eventual cu speranța de a dezvolta o cură sau un vaccin.
Fugi si ascunde-te: O strategie văzută adesea în poveștile cu zombi este ca cei neinfectați să se ascundă, izolându-i în esență pe cei sănătoși de cei infectați.
Culegere selectivă: O altă opțiune este un sacrificiu selectiv care implică încercarea de a îndepărta permanent persoanele infectate din populație.
Distruge zonele infectate: Dacă toate celelalte nu reușesc, guvernele ar putea eradica zona infectată cu o sacrificare preventivă, fără a se preocupa prea puțin de cine sau ce este distrus în acest proces.
Înarmat cu o înțelegere a metodei de transmitere, putem lua în considerare cât de rapid se poate trece boala printr-o populație.
Pentru orice epidemie, epidemiologii vor încerca să calculeze un raport de reproducere de bază care descrie numărul mediu de cazuri suplimentare pe care un individ infectat le va genera.
Acest număr (denumit adesea R₀) descrie cât de severă este un focar. Unul cu un R₀ mai mic decât 1 va muri în cele din urmă, dar mai mare decât 1 se va răspândi printr-o populație.
Zonii noștri nu expiră în mod natural și necesită îndepărtarea capului sau distrugerea creierului lor pentru moarte permanentă.
Așadar, principala considerație într-un model de epidemiologie zombie este cât de mulți oameni un zombie poate mușca înainte de a rămâne fără victime sau este distrus.
Aceasta este o funcție a multor alte variabile, inclusiv densitatea populației și capacitatea oamenilor de a distruge zombi.
Să facem niște puncte de conectare. Nu cu mult timp în urmă, armata SUA și-a cheltuit o parte din bugetul de pregătire pentru o serie de exerciții „zombie” care implică carantine, extragerea subiecților sănătoși din zonele de infecție și tehnici de sacrificare. Guvernul, inclusiv eforturile recente ale administrației Obama, promovează și finanțează cercetarea în cartografierea creierului uman și a modului în care acesta se raportează la comportamentul uman de peste treizeci de ani, mai mult dacă aruncați în dezastru MKultra. Acum, comunitatea epidemiologică a fost ademenită în ceea ce este în esență o discuție despre cum să opriți funcțiile cognitive superioare și inhibițiile morale... Citeste mai mult "
Bine zis. Pat are dreptate, înfiorător.