Parag Khanna solicită o „tehnocrație directă” în America pentru a înlocui ceea ce el numește o democrație disfuncțională. Este o filozofie radicală și anti-americană în care totul și toată lumea ar fi conduse de „experți”. ⁃ Editor TN
Oricât de șocantă a fost victoria domnului Donald Trump în alegerile prezidențiale din Statele Unite pentru majoritatea lumii, nu mi-a cerut să schimb mai mult de câteva propoziții ale noii mele cărți, Technocracy In America: Rise Of the Info-State.
Sănătatea fundamentală a unui sistem politic este determinată de calitatea instituțiilor sale, nu de forța personalităților sale. De mai mult de o generație, cetățenii societăților occidentale își exprimă nemulțumirea din ce în ce mai mult față de sistemul lor de guvernare și chiar contestă direct dacă democrația este sau nu potrivită pentru ei. Patruzeci și nouă la sută dintre americani cred acum că experții ar trebui să decidă ce este mai bine. „Sfârșitul istoriei” este dat peste cap.
Rolul geopolitic al Americii este în mod similar în flux. Raportul Consiliului Național de Informații din 2013, intitulat Global Trends 2030, a prognozat pe bună dreptate că SUA s-a schimbat de la a fi ancora de nezdruncinat a sistemului global la o variabilă destul de volatilă în cadrul acestuia. Dl Trump scoate SUA din negocierile de liber schimb și amenință să renunțe la alianțe subliniază această nouă realitate.
Într-un mediu global atât de complex, guvernele vor fi judecate după abilitatea lor de a naviga în turbulență oferind în același timp securitate și prosperitate, nu pe baza metricilor occidentale de democratizare. Într-adevăr, Occidentul suferă acum de improvizația populistă, o cale puțin probabilă să ducă la o guvernanță în continuă îmbunătățire pe care ar trebui să o așteptăm de la societățile care învață din experiența lor și a celorlalți. Și totuși, modelele de guvernare evoluează permanent pentru a se potrivi cu vremurile.
În anii 1940, savanții au lăudat „statele de garnizoană” conduse de elită, cum ar fi America și Japonia, capabile să-și desfășoare complexul militar-industrial în societatea de marșal.
Pe măsură ce barierele Războiului Rece s-au dizolvat, gândirea geo-economică a căpătat o mai mare importanță. Savanții Michael Porter, Richard Rosecrance, Kenichi Ohmae și Philip Bobbitt au început să scrie despre ascensiunea „statelor virtuale”, „statelor de piață” și „regiunilor” care se concentrează pe concentrarea producției, investițiile în capitalul uman și agregarea orașelor-state.
