Pe măsură ce puterea politică tradițională slăbește, forțe de piață precum Big Tech și FinTech apar în timp ce noile centre de putere și dovezile acestui lucru sunt peste tot. Academia descrie și îmbrățișează aceste tendințe și vorbește deschis despre tehnocrație. Tehnocrația este un sistem economic condus de forțele pieței, în timp ce democrația și socialismul sunt sisteme politice. ⁃ Editor TN
Există îngrijorări din ce în ce mai mari cu privire la faptul că tehnologia lasă democrația în urmă, iar orașele inteligente ar putea fi un accident în reacție, susțin Kris Hartley și Glen Kuecker.
Până la mijlocul anilor 20th secolului, guvernele monopolizaseră livrarea de mari proiecte urbane, de la infrastructură până la „orașele noi” planificate de master. A doua jumătate a secolului a văzut corporatizarea treptată a planificării orașului - de la locuința tractului din anii 1950 la megaproiecte urbane cu utilizare mixtă în anii 1990 și nu numai.
Un alt moment din sectorul privat se desfășoară acum sub steagul „orașelor inteligente”. Proiecte precum Songdo din Coreea de Sud atrag atenția - atât pozitive, cât și negative. Dincolo de promisiunile de eficiență, relevanța inițiativelor orașelor inteligente pentru echitatea socială și reprezentarea politică va determina supraviețuirea mișcării.
Creșterea mișcării orașelor inteligente replică structurile de putere dominate de corporații în planificarea urbană. Sectorul privat produce tehnologiile care definesc acum viața cetățeanului și are expertiza tehnică din ce în ce mai sofisticată de care uneori guvernul nu are. Aceste avantaje consolidează poziția sectorului privat nu numai ca furnizor de servicii publice, ci și ca un factor politic al agendei orașelor inteligente.
Cu toate acestea, împingerea populistă împotriva tehnologiei orașelor inteligente poate fi inevitabilă - o sursă de speranță pentru unii și o posibilă îngrijorare pentru alții.
Distincția dintre public și privat este adesea estompată în furnizarea de servicii publice - în special prin adoptarea dezvoltării participative, a guvernanței colaborative, a parteneriatelor public-private și a altor modele de guvernanță intersectoriale. Această estompare face ca responsabilitatea pentru bunăstarea publică să fie incertă: în ce măsură ar trebui să revină statului sau pieței?
În această eră neoliberală, piața liberă este de încredere pentru a îmbunătăți rezultatele sociale doar ca un produs secundar al concurenței - extinderea aparentă a opțiunilor consumatorilor, scăderea prețurilor și îmbunătățirea calității serviciilor. La fel, conceptul de responsabilitate socială corporativă este văzut ca un câștig-câștig pentru brandingul companiei și pentru binele public. În timp ce această poveste este una veche, mișcarea orașelor inteligente este o ocazie unică de a revedea aceste ipoteze.
Orașul modern în sine este o întruchipare fizică a priorităților politice și economice: comercializarea spațiului urban este omniprezentă în proiectele de reamenajare marcate ca inteligente, durabile sau echitabile. Cu toate acestea, astfel de evoluții se adresează în primul rând investițiilor și intereselor consumatorilor elitei economice. Tehnologia orașelor inteligente va perpetua pur și simplu această tendință?
Există un interes din ce în ce mai mare pentru dimensiunile de guvernanță ale tehnologiei urbane, iar problemele conexe au fost explorate la cel de-al nouălea Forum mondial urban al ONU din Kuala Lumpur, în februarie 2018. La un dialog de izbucnire, Alessandro Rainoldi de la Centrul Comun de Cercetare al Direcției Generale a Uniunii Europene a susținut că datele trebuie să fie deschise și gratuite și să fie dezvoltate ca parte a unei conversații între utilizatori și furnizori.
Această viziune extrem de democratică nu se realizează în prezent. Vorbind la același eveniment, Karibaiti Taoaba, director regional la Commonwealth Local Government Forum (CLGF) Pacific, a susținut că există o coordonare redusă între organizații sau firme în colectarea datelor.
Astfel de probleme sunt exemple de provocări practice cu care se confruntă guvernele și corporațiile în gestionarea mai largă a datelor și a tehnologiei urbane. Progresele în tehnologiile inteligente depășesc frecvent capacitatea guvernelor de a reproiecta sistemele de management și guvernare, așa cum este evident în două recente evenimente: Controversa Cambridge Analytica de la Facebook, și a Statelor Unite primul accident pietonal cauzată de un vehicul autonom.
Ne-am aștepta ca democrațiile să prevină sau să remedieze astfel de deficiențe, dar răspunderea pentru rezultatele sociale mai largi se schimbă. În ciuda proliferării întreprinderilor mici la scară mică în industria tehnologică, mișcarea orașelor inteligente este în mare parte în mâinile corporațiilor - în special într-un climat favorabil achizițiilor corporative.
Ca atare, apare o nouă tehnocrație raționalistă, modelat nu de către factorii de decizie aleși, ci de viziunile și prioritățile unor puternici actori de pe piață. Această fuziune dintre public și privat nu este nouă. Planificarea infrastructurii a fost întotdeauna o preocupare publică, dar sectorul privat monopolizează acum expertiza și capacitatea de a o construi. Guvernele reglementează piețele financiare, dar așa-numita „tehnologie fină” este dezvoltată și implementată de companii private. Influența corporativă asupra sferei publice este acum la mare val.
wpDiscuz