Text integral al discursului Papei Francisc în Congres

'Domnul. Vicepreședinte, dle Speaker, onorabili membri ai Congresului, Dragi prieteni,

„Sunt foarte recunoscător pentru invitația dvs. de a vă adresa acestei sesiuni comune a Congresului în„ ținutul liberului și casa curajoșilor ”. Aș vrea să cred că motivul este că și eu sunt un fiu al acestui mare continent, de la care toți am primit atât de mult și față de care împărtășim o responsabilitate comună.

„Fiecare fiu sau fiică dintr-o anumită țară are o misiune, o responsabilitate personală și socială. Responsabilitatea dvs. ca membri ai Congresului este de a permite acestei țări, prin activitatea dvs. legislativă, să crească ca națiune. Ești fața oamenilor săi, a reprezentanților lor. Sunteți chemat să apărați și să păstrați demnitatea concetățenilor voștri în căutarea neobosită și solicitantă a binelui comun, pentru că acesta este scopul principal al întregii politici. O societate politică rezistă atunci când caută, ca vocație, satisfacerea nevoilor comune prin stimularea creșterii tuturor membrilor săi, în special a celor aflați în situații de vulnerabilitate sau risc mai mari. Activitatea legislativă se bazează întotdeauna pe grija pentru oameni. La aceasta ați fost invitat, chemat și convocat de cei care v-au ales.

„A ta este o lucrare care mă face să reflectez în două moduri asupra figurii lui Moise. Pe de o parte, patriarhul și legiuitorul poporului Israel simbolizează nevoia popoarelor de a-și păstra în viață sentimentul de unitate prin intermediul unei legislații corecte. Pe de altă parte, figura lui Moise ne conduce direct la Dumnezeu și astfel la demnitatea transcendentă a ființei umane. Moise ne oferă o bună sinteză a lucrării voastre: vi se cere să protejați, prin intermediul legii, imaginea și asemănarea modelată de Dumnezeu pe fiecare chip uman.

„Astăzi aș dori să nu mă adresez numai vouă, ci prin voi întregului popor al Statelor Unite. Aici, împreună cu reprezentanții lor, aș dori să profit de această ocazie pentru a dialoga cu multe mii de bărbați și femei care se străduiesc în fiecare zi să facă o zi cinstită de muncă, să aducă acasă pâinea lor zilnică, să economisească bani și –un pas la un timp - pentru a construi o viață mai bună pentru familiile lor. Aceștia sunt bărbați și femei care nu sunt preocupați pur și simplu de plata impozitelor, dar, în mod propriu și liniștit, susțin viața societății. Aceștia generează solidaritate prin acțiunile lor și creează organizații care oferă o mână de ajutor celor mai nevoiași.

„Aș dori, de asemenea, să intru în dialog cu numeroasele persoane în vârstă care sunt un depozit de înțelepciune forjată de experiență și care caută în multe moduri, în special prin munca voluntară, să împărtășească poveștile și ideile lor. Știu că mulți dintre ei sunt pensionari, dar încă activi; continuă să lucreze pentru a construi acest pământ. De asemenea, vreau să dialoghez cu toți acei tineri care lucrează pentru a-și realiza marile și nobile aspirații, care nu sunt rătăciți de propunerile ușoare și care se confruntă cu situații dificile, adesea ca urmare a imaturității din partea multor adulți. Doresc să dialoghez cu voi toți și aș dori să fac acest lucru prin memoria istorică a poporului vostru. 

„Vizita mea are loc într-un moment în care bărbații și femeile de bunăvoință marchează aniversările mai multor mari americani. Cu toate acestea, complexitatea istoriei și realitatea slăbiciunii umane, acești bărbați și femei, cu toate diferențele și limitările lor, au putut prin munca grea și sacrificiul de sine - unii cu prețul vieții lor - să construiască un viitor mai bun. Au modelat valori fundamentale care vor rezista pentru totdeauna în spiritul poporului american. Un popor cu acest spirit poate trăi multe crize, tensiuni și conflicte, găsind în același timp resursele pentru a merge mai departe și pentru a face acest lucru cu demnitate. Acești bărbați și femei ne oferă un mod de a vedea și interpreta realitatea. În onorarea memoriei lor, suntem inspirați, chiar și în mijlocul conflictelor, și în aici și acum, în fiecare zi, să ne bazăm pe cele mai profunde rezerve culturale ale noastre.

„Aș dori să menționez patru dintre acești americani: Abraham Lincoln, Martin Luther King, Dorothy Day și Thomas Merton.

'Anul acesta marchează o sută cincizeci de ani de la asasinarea președintelui Abraham Lincoln, gardianul libertății, care a muncit neobosit că „această națiune, sub Dumnezeu, [ar putea] avea o nouă naștere a libertății”. Construirea unui viitor al libertății necesită dragoste pentru binele comun și cooperare într-un spirit de subsidiaritate și solidaritate.

„Toți suntem destul de conștienți și profund îngrijorați de situația socială și politică tulburătoare a lumii de astăzi. Lumea noastră este din ce în ce mai mult un loc de conflicte violente, ură și atrocități brutale, comise chiar în numele lui Dumnezeu și al religiei. Știm că nicio religie nu este imună la forme de iluzie individuală sau extremism ideologic. Aceasta înseamnă că trebuie să fim deosebit de atenți la orice tip de fundamentalism, fie el religios sau de orice alt tip. Este necesar un echilibru delicat pentru combaterea violenței comise în numele unei religii, al unei ideologii sau al unui sistem economic, protejând totodată libertatea religioasă, libertatea intelectuală și libertățile individuale. Dar există o altă tentație de care trebuie să ne ferim în mod special: reducționismul simplist care vede numai binele sau răul; sau, dacă vreți, cei drepți și păcătoșii. Lumea contemporană, cu rănile sale deschise care afectează atât de mulți dintre frații și surorile noastre, cere să ne confruntăm cu orice formă de polarizare care ar împărți-o în aceste două tabere. Știm că, în încercarea de a fi eliberați de inamicul fără, putem fi tentați să hrănim inamicul din interior. Imitarea urii și violenței tiranilor și a criminalilor este cel mai bun mod de a le lua locul. Acesta este ceva pe care voi, ca popor, îl respingeți.

„Răspunsul nostru trebuie să fie în schimb unul de speranță și vindecare, de pace și dreptate. Ni se cere să convocăm curajul și inteligența pentru a rezolva astăzi numeroasele crize geopolitice și economice. Chiar și în lumea dezvoltată, efectele structurilor și acțiunilor nedrepte sunt prea evidente. Eforturile noastre trebuie să vizeze restabilirea speranței, îndreptarea greșelilor, menținerea angajamentelor și astfel promovarea bunăstării indivizilor și a popoarelor. Trebuie să avansăm împreună, ca unul singur, într-un spirit reînnoit de fraternitate și solidaritate, cooperând cu generozitate pentru binele comun.

„Provocările cu care ne confruntăm astăzi necesită o reînnoire a acelui spirit de cooperare, care a realizat atât de mult bine de-a lungul istoriei Statelor Unite. Complexitatea, gravitatea și urgența acestor provocări solicită să ne punem în comun resursele și talentele și să ne hotărâm să ne sprijinim reciproc, cu respect pentru diferențele noastre și convingerile noastre de conștiință.

„În acest pământ, diferitele confesiuni religioase au contribuit foarte mult la construirea și întărirea societății. Este important ca și astăzi, ca și în trecut, vocea credinței să fie auzită în continuare, pentru că este o voce a fraternității și a iubirii, care încearcă să scoată tot ce este mai bun în fiecare persoană și în fiecare societate. O astfel de cooperare este o resursă puternică în lupta pentru eliminarea noilor forme globale de sclavie, născute din nedreptăți grave care pot fi depășite doar prin noi politici și noi forme de consens social.

„Aici mă gândesc la istoria politică a Statelor Unite, unde democrația este adânc înrădăcinată în mintea poporului american. Orice activitate politică trebuie să servească și să promoveze binele persoanei umane și să se bazeze pe respectul pentru demnitatea sa. „Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se numără viața, libertatea și căutarea fericirii” (Declarația de independență, 4 iulie 1776). Dacă politica trebuie să fie cu adevărat în slujba persoanei umane, rezultă că aceasta nu poate fi un sclav al economiei și finanțelor. Politica este, în schimb, o expresie a nevoii noastre convingătoare de a trăi ca unul singur, pentru a construi ca unul cel mai mare bine comun: cel al unei comunități care sacrifică interese particulare pentru a împărtăși, în justiție și pace, bunurile sale, interesele sale , viața sa socială. Nu subestim dificultatea pe care o implică acest lucru, dar vă încurajez în acest efort.

„Și aici mă gândesc la marșul pe care Martin Luther King l-a condus de la Selma la Montgomery acum cincizeci de ani, ca parte a campaniei pentru a-și îndeplini„ visul ”de drepturi civile și politice depline pentru afro-americani. Visul acela continuă să ne inspire pe toți. Sunt fericit că America continuă să fie, pentru mulți, un ținut al „viselor”. Visele care duc la acțiune, la participare, la angajament. Visele care trezesc ceea ce este cel mai profund și mai adevărat în viața unui popor.

„În ultimele secole, milioane de oameni au venit pe acest pământ pentru a-și urmări visul de a construi un viitor în libertate. Noi, oamenii acestui continent, nu ne temem de străini, pentru că majoritatea dintre noi am fost odată străini. Vă spun asta ca fiul imigranților, știind că atât de mulți dintre voi proveniți și din imigranți. În mod tragic, drepturile celor care erau aici cu mult înainte de noi nu au fost întotdeauna respectate. Pentru acele popoare și națiunile lor, din inima democrației americane, doresc să îmi reafirm stima și aprecierea cea mai înaltă. Acele prime contacte au fost adesea turbulente și violente, dar este dificil să judeci trecutul după criteriile prezentului. Cu toate acestea, atunci când străinul din mijlocul nostru apelează la noi, nu trebuie să repetăm ​​păcatele și erorile din trecut. Trebuie să ne hotărâm acum să trăim cât mai nobil și cât mai corect posibil, pe măsură ce educăm noile generații să nu se întoarcă cu spatele „vecinilor” noștri și a tot ceea ce ne înconjoară. Construirea unei națiuni ne cheamă să recunoaștem că trebuie să ne raportăm constant la ceilalți, respingând o mentalitate de ostilitate pentru a adopta una de subsidiaritate reciprocă, într-un efort constant de a face tot posibilul. Sunt încrezător că putem face acest lucru.

„Lumea noastră se confruntă cu o criză a refugiaților de o amploare nevăzută încă din cel de-al doilea război mondial. Acest lucru ne prezintă mari provocări și multe decizii grele. Și pe acest continent, mii de persoane sunt conduse să călătorească spre nord în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și pentru cei dragi, în căutarea unor oportunități mai mari. Nu este asta ceea ce ne dorim pentru copiii noștri? Nu trebuie să fim surprinși de numărul lor, ci mai degrabă îi privim ca pe niște persoane, văzându-și fețele și ascultându-le poveștile, încercând să răspundem cât mai bine situației lor. Pentru a răspunde într-un mod care este întotdeauna uman, drept și fratern. În zilele noastre, trebuie să evităm o tentație comună: să aruncăm tot ceea ce se dovedește supărător. Să ne amintim de Regula de Aur: „Fă altora așa cum ai vrea ca ei să ți se facă ție” (Mt 7: 12).

„Această regulă ne indică într-o direcție clară. Să îi tratăm pe ceilalți cu aceeași pasiune și compasiune cu care dorim să fim tratați. Să căutăm pentru alții aceleași posibilități pe care le căutăm pentru noi înșine. Să îi ajutăm pe ceilalți să crească, așa cum am dori să fim ajutați noi înșine. Într-un cuvânt, dacă vrem securitate, să oferim securitate; dacă vrem viață, să dăm viață; dacă dorim oportunități, să ne oferim oportunități. Indicatorul pe care îl folosim pentru alții va fi criteriul pe care timpul îl va folosi pentru noi. Regula de Aur ne amintește, de asemenea, de responsabilitatea noastră de a proteja și apăra viața umană în fiecare etapă a dezvoltării sale.

„Această condamnare m-a determinat, de la începutul ministerului meu, să pledez la diferite niveluri pentru abolirea globală a pedepsei cu moartea. Sunt convins că acest mod este cel mai bun, întrucât fiecare viață este sacră, fiecare persoană umană este înzestrată cu o demnitate inalienabilă, iar societatea nu poate beneficia decât de reabilitarea celor condamnați pentru infracțiuni. Recent, frații mei episcopi de aici din Statele Unite și-au reînnoit cererea de abolire a pedepsei cu moartea. Nu numai că îi susțin, dar ofer și încurajare tuturor celor care sunt convinși că o pedeapsă justă și necesară nu trebuie să excludă niciodată dimensiunea speranței și scopul reabilitării.

„În aceste vremuri în care preocupările sociale sunt atât de importante, nu pot să nu menționez Slujitorul lui Dumnezeu Dorothy Day, care a fondat Mișcarea Muncitorească Catolică. Activismul ei social, pasiunea ei pentru dreptate și pentru cauza celor oprimați au fost inspirate de Evanghelie, de credința ei și de exemplul sfinților.

„Cât de multe progrese s-au făcut în acest domeniu în atât de multe părți ale lumii! Cât de mult s-a făcut în acești primi ani ai mileniului trei pentru a scoate oamenii din sărăcie extremă! Știu că împărtășești convingerea mea că mai trebuie încă multe lucruri de făcut și că, în perioade de criză și dificultăți economice, nu trebuie pierdut un spirit de solidaritate globală. În același timp, v-aș încuraja să țineți cont de toți acei oameni din jurul nostru care sunt prinși într-un ciclu de sărăcie. Și lor trebuie să li se dea speranță. Lupta împotriva sărăciei și a foamei trebuie dusă în mod constant și pe multe fronturi, în special în cauzele sale. Știu că mulți americani de astăzi, ca și în trecut, lucrează pentru a face față acestei probleme.

„Este de la sine înțeles că o parte din acest mare efort este crearea și distribuirea bogăției. Utilizarea corectă a resurselor naturale, aplicarea corectă a tehnologiei și valorificarea spiritului de întreprindere sunt elemente esențiale ale unei economii care caută să fie modernă, incluzivă și durabilă. „Afacerile sunt o vocație nobilă, îndreptată spre producerea de bogăție și îmbunătățirea lumii. Poate fi o sursă fructuoasă de prosperitate pentru zona în care operează, mai ales dacă vede crearea de locuri de muncă ca o parte esențială a serviciului său spre binele comun ”(Laudato Si ', 129). Acest bine comun include și pământul, o temă centrală a enciclicii pe care am scris-o recent pentru a „intra în dialog cu toți oamenii despre casa noastră comună” (ibid., 3). „Avem nevoie de o conversație care să includă pe toată lumea, deoarece provocarea de mediu pe care o suferim și rădăcinile sale umane ne preocupă și ne afectează pe toți” (ibid., 14).

„În Laudato Si”, cer un efort curajos și responsabil pentru a „redirecționa pașii noștri” (ibid., 61) și pentru a evita cele mai grave efecte ale deteriorării mediului cauzate de activitatea umană. Sunt convins că putem face diferența și nu mă îndoiesc că Statele Unite - și acest Congres - au un rol important de jucat. Acum este momentul pentru acțiuni și strategii curajoase, menite să implementeze o „cultură a îngrijirii” (ibid., 231) și „o abordare integrată pentru combaterea sărăciei, restabilirea demnității celor excluși și, în același timp, protejarea naturii” (ibid. ., 139). „Avem libertatea necesară pentru a limita și direcționa tehnologia” (ibid., 112); „Să concepem căi inteligente de ... dezvoltare și limitare a puterii noastre” (ibid., 78); și să punem tehnologia „în slujba unui alt tip de progres, unul mai sănătos, mai uman, mai social, mai integral” (ibid., 112). În acest sens, sunt încrezător că instituțiile academice și de cercetare remarcabile din America pot aduce o contribuție vitală în anii următori.

„Acum un secol, la începutul Marelui Război, pe care Papa Benedict al XV-lea l-a numit„ măcel fără rost ”, s-a născut un alt american de seamă: călugărul cistercian Thomas Merton. El rămâne o sursă de inspirație spirituală și un ghid pentru mulți oameni. În autobiografia sa a scris: „Am venit pe lume. Liber din fire, după chipul lui Dumnezeu, am fost totuși prizonierul propriei mele violențe și ale propriului egoism, după chipul lumii în care m-am născut. Lumea aceea era tabloul Iadului, plin de oameni ca mine, iubindu-l pe Dumnezeu și totuși urându-l; născut pentru a-l iubi, trăind în schimb frică de foame fără contradicție. Merton a fost mai presus de toate un om de rugăciune, un gânditor care a contestat certitudinile vremii sale și a deschis noi orizonturi sufletelor și Bisericii. El a fost, de asemenea, un om al dialogului, un promotor al păcii dintre popoare și religii.

„Din această perspectivă a dialogului, aș dori să recunosc eforturile depuse în ultimele luni pentru a ajuta la depășirea diferențelor istorice legate de episoadele dureroase din trecut. Este de datoria mea să construiesc poduri și să îi ajut pe toți bărbații și femeile, în orice mod posibil, să facă același lucru. Când țările care au fost în conflict reiau calea dialogului - un dialog care ar fi putut fi întrerupt din cele mai legitime dintre motive - se deschid noi oportunități pentru toți. Acest lucru a necesitat și necesită curaj și îndrăzneală, ceea ce nu este același lucru cu iresponsabilitatea. Un bun lider politic este cel care, având în vedere interesele tuturor, profită de moment într-un spirit de deschidere și pragmatism. Un bun lider politic alege întotdeauna să inițieze procese mai degrabă decât să posede spații (cf. Evangelii Gaudium, 222-223).

„A fi în slujba dialogului și a păcii înseamnă, de asemenea, a fi cu adevărat hotărât să reducem la minimum și, pe termen lung, să punem capăt numeroaselor conflicte armate din întreaga lume. Aici trebuie să ne întrebăm: De ce sunt vândute arme mortale celor care intenționează să provoace suferințe nespuse indivizilor și societății? Din păcate, răspunsul, așa cum știm cu toții, este pur și simplu pentru bani: bani care sunt udați în sânge, adesea sânge nevinovat. În fața acestei liniști rușinoase și culpabile, este de datoria noastră să confruntăm problema și să oprim comerțul cu arme.

„Trei fii și o fiică a acestui pământ, patru indivizi și patru vise: Lincoln, libertatea; Martin Luther King, libertatea în pluralitate și non-excludere; Dorothy Day, justiția socială și drepturile persoanelor; și Thomas Merton, capacitatea de dialog și deschidere către Dumnezeu.

- Patru reprezentanți ai poporului american.

„Îmi voi încheia vizita în țara dvs. din Philadelphia, unde voi participa la Întâlnirea mondială a familiilor. Îmi doresc ca pe tot parcursul vizitei mele familia să fie o temă recurentă. Cât de esențială a fost familia pentru construirea acestei țări! Și cât de demn rămâne de sprijinul și încurajarea noastră! Cu toate acestea, nu-mi pot ascunde îngrijorarea față de familie, care este amenințată, poate ca niciodată, din interior și din exterior. Relațiile fundamentale sunt puse sub semnul întrebării, la fel ca chiar baza căsătoriei și a familiei. Nu pot decât să reiterez importanța și, mai presus de toate, bogăția și frumusețea vieții de familie.

„În special, aș dori să atrag atenția asupra acelor membri ai familiei care sunt cei mai vulnerabili, tineri. Pentru mulți dintre ei, un viitor plin de nenumărate posibilități atrage atenția, totuși atât de mulți alții par dezorientați și fără scop, prinși într-un labirint fără speranță de violență, abuz și disperare. Problemele lor sunt problemele noastre. Nu le putem evita. Trebuie să le confruntăm împreună, să vorbim despre ele și să căutăm soluții eficiente, mai degrabă decât să ne lăsăm împotmolite în discuții. Cu riscul simplificării excesive, am putea spune că trăim într-o cultură care îi presează pe tineri să nu-și întemeieze o familie, deoarece le lipsește posibilitățile de viitor. Cu toate acestea, aceeași cultură prezintă altora atât de multe opțiuni încât și ei sunt descurajați de la întemeierea unei familii.

„O națiune poate fi considerată mare atunci când apără libertatea așa cum a făcut-o Lincoln, când încurajează o cultură care permite oamenilor să„ viseze ”la drepturi depline pentru toți frații și surorile lor, așa cum a încercat să facă Martin Luther King; când se străduiește dreptatea și cauza celor asupriți, așa cum a făcut Dorothy Day prin munca ei neobosită, rodul unei credințe care devine dialog și semănă pacea în stilul contemplativ al lui Thomas Merton.

„În aceste observații am căutat să prezint o parte din bogăția moștenirii dvs. culturale, a spiritului poporului american. Dorința mea este ca acest spirit să se dezvolte și să crească în continuare, astfel încât cât mai mulți tineri să poată moșteni și să locuiască într-un ținut care a inspirat atât de mulți oameni să viseze.

'Dumnezeu sa binecuvanteze America!'