Europa nu va realiza o tranziție energetică competitivă cu politicile intervenționiste actuale. Europa nu depinde de gazul rusesc din cauza unei coincidențe, ci din cauza unui lanț de politici greșite: interzicerea energiei nucleare în Germania, interzicerea dezvoltării resurselor interne de gaze naturale în întreaga Uniune Europeană, adăugată la o lansare masivă și costisitoare de surse regenerabile fără a construi un backup de încredere.
Solarul și eolianul nu reduc dependența de gazul natural rusesc. Sunt necesare, dar volatile și intermitente. Au nevoie de rezervă din energie nucleară, hidro și gaze naturale pentru securitatea aprovizionării cu energie. Dependența de aceste surse de rezervă crește în perioadele de vânt slab și soare slab, exact când prețurile sunt cele mai mari.
„Solarul ajunge la zero timp de douăsprezece ore pe zi, iar asta este garantat. Vântul bate uneori, iar alteori nu, de asemenea garantat. Ambele depind de vreme, care este 100% în afara controlului uman. Sunt în cea mai bună zi a lor un supliment”, a scris un adept al pilotului Marinei.
Nici bateriile nu sunt o opțiune. Este imposibil să construiești o rețea de dimensiuni industriale de baterii enorme; costul ar fi prohibitiv și dependența de China (pentru litiu etc.) pentru a le construi ar fi și mai mult o problemă. La prețurile actuale, un sistem de stocare a energiei pe baterii de dimensiunea Europei ar costa mai mult de 2.5 trilioane de dolari, potrivit unui MIT Technology Review hârtie, mult mai scumpă decât orice altă alternativă.
Costul suplimentar al unei rețele de baterii plus rețeaua de distribuție și transport ar face ca facturile gospodăriilor să crească și mai mult.
Inflația era deja scăpată de sub control în Europa înainte ca invazia Ucrainei să fie chiar un risc. Inflația prețurilor de consum în Spania a fost de 7.6 la sută, în Portugalia a fost de 4.2 la sută, iar în Germania, de 5.1 la sută. Inflația prețurilor de consum în zona euro a fost de 5.8 la sută.
În fața impactului asupra prețurilor și energiei de la invazia Ucrainei, trebuie să ne amintim:
Europa era deja într-o criză energetică în 2020 și 2021, cu costul CO2 permite creșterea și prețurile cu ridicata ale energiei electrice atingând niveluri record până în decembrie 2021.
Europa nu „depinde de gazul rusesc”. Este codependenta. Rusia are nevoie de Europa pentru a exporta, iar Europa nu are o alternativă mai ieftină. Să ne amintim că gazul rusesc este mult mai ieftin decât orice altă alternativă realistă.
Contractele pe termen lung semnate cu Gazprom sunt închise la prețuri care pot fi de până la zece ori mai mici decât unele dintre alternativele actuale. Cele 150 de miliarde de metri cubi pe care Europa îi importă din Rusia pot fi înlocuiți cu gaz natural lichefiat din Norvegia și Marea Nordului, Statele Unite, Algeria, Qatar sau Israel, dar va fi mult mai scump.
Singura alternativă la Rusia este să arăți că țările europene au surse de aprovizionare diverse și ieftine. Dacă Rusia vede că guvernele europene interzic energia nucleară, interzic dezvoltarea rezervelor de gaze naturale, intervin în importuri și adaugă CO masiv2 taxe, autoritățile ruse vor ști că nu există o alternativă competitivă și că industria europeană și consumatorii se vor prăbuși din cauza costului în creștere al energiei.
Guvernele europene ar trebui să se gândească bine la politicile greșite atunci când continentul a fost salvat în această iarnă de gazul natural importat din Statele Unite, produs cu fracking, o tehnologie care a fost interzisă în Europa.
Europa vrea energie ieftină și abundentă, dar politicienii demonizează nuclearul, gazul și petrolul. Toate propunerile intervenționiste care sunt înaintate de politicienii europeni presupun un cost mai mare pentru consumatorii îndelung suferinzi.
Gazul natural curge tot timpul și este ieftin și abundent. Nu poate fi înlocuită cu surse regenerabile care sunt intermitente, volatile și imprevizibile. Exemplul Germaniei este clar. După ce a investit masiv în surse regenerabile și a dublat facturile pentru consumatori, depinde mai mult de cărbunele lignit și gazul rusesc pentru a garanta furnizarea. Germania a fost nevoită să reactiveze centralele pe cărbune după ce a cheltuit peste 200 de miliarde de dolari în subvenții și surse regenerabile!
Toate tehnologiile sunt necesare, iar sursele regenerabile sunt cheie, dar nu sunt alternativa, deoarece au nevoie de gaze naturale de rezervă în timp ce tehnologia este dezvoltată, deoarece este încă la început. Să nu uităm că instalarea surselor regenerabile de energie presupune un cost uriaș în rețele. Cine va scădea facturile dacă costul fix al rețelelor este majorat cu cele 150 de miliarde de dolari pe care le considerăm necesare pentru consolidarea rețelelor de distribuție și transport?
Toate alternativele „magice” pe care le vinde intervenționismul înseamnă a trece de la a depinde de Rusia la a depinde de China. De unde vom lua siliciul, aluminiul, pământurile rare, cuprul, litiul etc. necesare pentru acele investiții magice masive anunțate?
Demonizarea energiei nucleare a lăsat Europa în mâinile unor alternative scumpe și volatile. Tranziția energetică trebuie luată în considerare cu o înțelegere a importanței securității aprovizionării și a competitivității. Avem nevoie de toate tehnologiile, fără părtinire ideologică. Avem nevoie de energie solară, eoliană, gaze naturale, hidroelectrice, petrol și nucleare, altfel vom trece din criză în criză și vom plăti mereu mai mult.
Este absurd să menținem schema fiscală ascunsă a CO2 emisii în timpul unei crize fără precedent. Guvernele trebuie să folosească aceste venituri pentru a reduce facturile cetățenilor.
Taxele de frontieră pe produsele petroliere și pe gazele naturale nu impozitează producătorii; taxează consumatorii din țările europene. Cine crede că taxele care au fost anunțate vor fi plătite de Qatar, Nigeria sau Brazilia are o problemă serioasă de înțelegere economică.
O adevărată tranziție energetică trebuie să fie competitivă, fiabilă și ieftină, nu o mașină de colectare a taxelor și de jaf. Trebuie să ia în considerare toate tehnologiile. Mai multă industrie și mai puțină politică. Mai multă competiție și mai puțină ideologie.
[…] Faceți clic pe acest link pentru sursa originală a acestui articol. Autor: Daniel Lacalle, dr., prin Institutul Mises […]
[…] Ecologiștii europeni au făcut imposibilă independența energetică […]