Luarea deliberată a vieții unui copil mic este ilegală peste tot în lume, chiar și atunci când copilul este bolnav în fază terminală și îi cere unui medic să-și pună capăt suferințelor odată pentru totdeauna.
Există o excepție de la această regulă: Belgia. în 2014, acea țară modificată legea sa privind eutanasierea, deja una dintre cele mai permisive din lume, autorizând medicii să înceteze viața unui copil, la orice vârstă, care face cererea.
Timp de un an de la adoptarea legii, nimeni nu a acționat asupra ei. Acum, însă, eutanasierea copiilor din Belgia nu mai este doar o posibilitate teoretică.
În perioada 1 ianuarie 2016 și 31 decembrie 2017, medicii belgieni au făcut injecții letale a trei copii sub 18 ani, în conformitate cu un raport din 17 iulie al Comisiei care reglementează eutanasierea în Belgia.
Cel mai vechi dintre cei trei a fost 17; în această privință, Belgia nu era unică, deoarece Țările de Jos permit eutanasierea pentru copii peste 12 ani.
Cu toate acestea, medicii belgieni a pus capat si vietilor a unui copil de 9 ani și a unui copil de 11 ani. Acestea au fost primele cazuri sub 12 ani oriunde, mi-a spus Luc Proot, membru al comisiei belgiene, într-un interviu.
Oriunde în lume, legea reflectă puternice intuiții umane, morale și practice: că este greșit să abandonezi speranța pentru o persoană atât de devreme în viață, indiferent de boală; că este absurd să se acorde o autonomie medicală finală cuiva prea tânăr pentru a vota sau a consimți legal la sex; și că nici cele mai bine intenționate ființe umane falibile nu ar trebui să fie încredințate cu o astfel de putere de viață și moarte.
În Belgia, un fel de tehnocrație libertariană a cucerit aceste calme. Susținătorii eutanasiei insistă asupra faptului că unii copii, chiar și foarte mici, pot avea aceeași capacitate decizională ca și unii adulți și, prin urmare, este discriminatoriu să le refuzi libertatea de a alege eutanasierea pe baza unei limite de vârstă arbitrare.
Între timp, legea belgiană are încredere în experți pentru a preveni greșelile sau abuzurile. Medici trebuie să verifice că un copil se află „într-o situație medicală fără speranță, de suferință constantă și insuportabilă, care nu poate fi ușurată și care va provoca moartea pe termen scurt”. După ce un copil își face cunoscută dorința de eutanasiere, în scris, psihiatrii copiilor efectuează examene, inclusiv, mi-a spus Proot, teste de informații, pentru a determina dacă tânărul este capabil și „nu este influențat de un terț”. Cu toate acestea, părinții pot împiedica efectuarea cererii.
Odată ce a avut loc orice eutanasie - pentru un copil sau un adult - un șase membri comision examinează dosarul cazului pentru a se asigura că totul a fost făcut corect.
Confidențialitatea medicală limitează totuși ceea ce poate revizui comisia. Numele pacienților și ale medicilor sunt redactate. Dacă apar îngrijorări cu privire la legalitatea unei proceduri, comisia poate vota pentru a analiza informațiile de identificare, dar acest lucru se întâmplă rar. (Majoritatea celor din Belgia 4,337 eutanasii în 2016-2017 au fost implicați adulți cu cancer.) Rapoartele publice ale Comisiei conțin în principal statistici generale, cu detalii limitate ale cazurilor individuale.
Știm că tânărul de 11 ani eutanasiat anul trecut avea fibroză chistică. Această boală respiratorie congenitală este incurabilă și fatală, dar tratamentele moderne permit multor pacienți să se bucure de o înaltă calitate a vieții până la 30 de ani sau chiar dincolo. Speranța medie de viață pentru noile cazuri de FC în Statele Unite este acum de 43 de ani, în conformitate cu Fundația pentru fibroză chistică.
Proot m-a asigurat că totul este în regulă, nu numai cu cazul copilului de 11 ani, ci și cu ceilalți doi: un tânăr de 17 ani cu distrofie musculară Duchenne și un tânăr de 9 ani cu o tumoare pe creier. „Am văzut o suferință mentală și fizică atât de copleșitoare încât am crezut că facem un lucru bun”, mi-a spus el.
Desigur, Proot se bazează pe rapoartele medicilor anonimi care au participat la eutanasie și, la rândul nostru, trebuie să luăm Proot pe cuvânt: jurnaliștilor și altor membri ai publicului nu li se permite să revizuiască dosarele cazului independent, chiar în formă redactată.
În societatea post-creștină a Europei, de ce suntem surprinși?
„Dacă nu există Dumnezeu, atunci totul este permis”