Marea Resetare, alias Green New Deal și Technocracy, necesită transformarea completă a tuturor elementelor societății, de la cadrele legale la comerț până la controlul populației. Banca globală Deutsche a dezvăluit că va fi nevoie de un „anumit grad de eco-dictatură” pentru a ajunge acolo. Dictatura științifică este rezultatul cheie al tehnocrației, este o capcană civilizațională fără întoarcere. ⁃ Editor TN
O analiza publicat de Deutsche Bank critică aspru „dezbaterea necinstită” cu care UE își vinde „acordul verde” către cetățenii Europei. Riscurile masive ale proiectului pentru prosperitate, sistemul economic și democrația nu ar trebui ascunse, ci ar trebui abordate în mod deschis.
Eric Heymann, economist senior la Cercetare Deutsche Bank, avertizează că acordul verde al Europei și obiectivul său de neutralitate climatică până în 2050 amenință o mega-criză europeană, ducând la „o pierdere vizibilă a bunăstării și a locurilor de muncă”. Și el avertizează: Nu va funcționa fără „un anumit grad de eco-dictatură”.
Analistul descrie ca fiind îndoielnic faptul că Acordul Verde este recunoscut ca „o nouă strategie de creștere” care ar permite UE să devină o „societate corectă și prosperă”. Deși acest lucru poate arăta bine pe hârtie, scrie Heymann, pentru a atinge neutralitatea emisiilor de carbon până în 2050, economia Europei și întregul sistem politic și juridic al acesteia va trebui să fie modificate fundamental.
Deocamdată, consecințele revoluționare ale agendei climatice ale UE pentru viața de zi cu zi sunt „încă relativ abstracte” și pentru majoritatea gospodăriilor „încă acceptabile”. Cu toate acestea, în curând, calea către neutralitatea climei va necesita intervenții drastice în alegerea mijloacelor de transport, dimensiunea locuințelor, mijloacele de încălzire, deținerea de bunuri electronice de consum, precum și restricții în consumul de carne și fructe tropicale .
Și el avertizează că aceste restricții și încălcări vor declanșa inevitabil „rezistență politică masivă”.
Unele părți vor găsi argumente împotriva politicilor stricte de protecție a climei dacă acestea din urmă conduc la o creștere semnificativă a prețurilor la energie sau la restricții ale libertății personale sau ale drepturilor de proprietate. Și să nu ne păcălim pe noi înșine: aceste partide vor găsi sprijinul alegătorilor. La nivelul UE, vor exista conflicte majore cu privire la distribuție, care pot contribui la diviziuni (suplimentare) în cadrul blocului. Suntem gata să ne ocupăm de această polarizare?
Mai jos sunt extrase din analiza lui Eric Heymann (Deutsche Bank Research).
Va fi necesar un anumit grad de eco-dictatură
Impactul politicii climatice actuale asupra vieții de zi cu zi a oamenilor este încă destul de abstract și acceptabil pentru multe gospodării. Politica climatică se prezintă sub forma unor taxe și taxe mai mari pe energie, care scumpesc încălzirea și mobilitatea. Unele țări au stabilit standarde minime de eficiență energetică pentru clădiri sau norme similare în alte domenii. Cu toate acestea, politica climatică nu ne determină viața. Luăm decizii cheie privind consumul, de exemplu dacă călătorim deloc, cât călătorim și ce mijloc de transport folosim, dacă locuim într-o casă mare sau într-un apartament mic și cum ne încălzim casele, câte dispozitive electronice avem și cât de intens le folosim sau câtă carne și fructe exotice mâncăm. Aceste decizii tind să fie luate pe baza veniturilor noastre, nu pe considerente climatice.
Dacă vrem cu adevărat să realizăm neutralitatea climatică, trebuie să ne schimbăm comportamentul în toate aceste domenii ale vieții. Acest lucru se întâmplă pur și simplu pentru că nu există încă tehnologii adecvate rentabile care să ne permită să ne menținem standardele de viață într-un mod neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon. Asta înseamnă că prețurile la carbon vor trebui să crească considerabil pentru a-i împinge pe oameni să își schimbe comportamentul. O altă opțiune (sau poate suplimentară) este înăsprirea considerabilă a legislației de reglementare. Știu că „ecodictatură” este un cuvânt urât. Dar poate că va trebui să ne punem întrebarea dacă și în ce măsură suntem dispuși să acceptăm un fel de eco-dictatură (sub forma legii de reglementare) pentru a ne îndrepta spre neutralitatea climatică. Iată un exemplu: Ce ar trebui să facem dacă proprietarii nu vor să-și transforme casele în clădiri cu emisii zero; dacă nu au mijloacele financiare pentru a face acest lucru; dacă acest lucru nu este posibil din motive tehnice sau dacă investițiile aferente nu dau roade?
Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.
wpDiscuz
Un anumit grad = 100 la sută