„Acordul verde” european este la fel de rău pe cât devine

Comisia Europeană și-a dezvăluit „Acordul Verde European”, după ce a luat idei despre denumirea de la omologul său american, „Green New Deal”. În timp ce legislația introdusă în Congresul SUA rămâne ficțiune sub un executiv republican și Senat, inițiativa de la Bruxelles va să devină lege dacă nu există o opoziție considerabilă din partea statelor membre ale UE.

În luna mai, am avut plăcerea de a fi invitat la un eveniment al Centrului Economic din Austria, la Viena, în care noi discutat perspectivele politicii anterioare alegerilor europene. Predicția mea de atunci: mai multe verzi, mai multe politici ecstatice pentru viitor. Președintele Comisiei, recent ales, Ursula von der Leyen, a încercat să calce forțele ecologice în Parlamentul European, dedicându-se agendei ecologiste și, în consecință, urmărește acum obiective politice ambițioase pe care și-a stabilit-o în discursul de candidatură de la Strasbourg.

Noua tranzacție ecologică conține implicații majore pentru industrie și consumatori, inclusiv impozitarea mai mare asupra energiei, taxe mai mari asupra transportului maritim și aviației, taxe de emisii rutiere mai mari, forțând companiile să regândească reciclarea și repararea electronicelor și să urmărească oferte de comerț liber mai greu de încheiat. Toate aceste măsuri merită operațiuni proprii, dar pentru binele acesteia, să o restrângem.

În cadrul pachetului de măsuri executive și legislative propuse, este important să se administreze:

1. Comisia dorește să introducă o taxă la frontiera carbonului
2. Comisia actualizează obiectivele privind emisiile pentru 2030
3. Comisia cheltuie mai mulți bani pentru a „reinvesti” (sau pentru a cumpăra state membre)

Impozitul la frontiera carbonului

Obiectivul principal al acestei „ajustări la graniță” este de a preveni relocarea producției cu consum de carbon în țări din afara UE, o problemă cunoscută drept „scurgeri de carbon.” Când companiile externalizează producția pentru a evita costurile de carbon, își mută emisiile în străinătate. Aceasta, susține UE, reduce eficacitatea obiectivelor politicii climatice ale UE. Acest lucru este de îngrijorare excepțională pentru Bruxelles, întrucât țările din afara UE, precum cele din Balcani, precum și Moldova, Belarus și Ucraina, ar putea veni în fața producătorilor din UE. Logica este foarte europeană: mai întâi limităm eficiența proprie a afacerii prin reglementare, apoi numim alte țări concurenți nedreptăți.

Nu este decât prima dată când liderii europeni au restricționat comerțul din cauza preocupărilor de mediu. Acesta a fost cel mai notabil motiv pentru care acordul de liber schimb din era Obama, Parteneriatul transatlantic de comerț și investiții (TTIP), a fost pus pe gheață sau de ce blocul încă nu are o relație de liber schimb cu China. Președintele francez, Emmanuel Macron este chiar amenințător cu blocarea un acord comercial cu țările din America de Sud (denumit Mercosur) în cazul în care Brazilia părăsește Acordul climatic din Paris din 2015.

Mai mult decât să-și politizeze tranzacțiile comerciale, von der Leyen își va extinde acum politica climatică și către membrii non-UE, afectând efectiv întregul continent în obiective de emisii zeloase. Mai ales pentru țările din Europa de Est, cum ar fi Ucraina, acesta este un adevărat coșmar.

Așa cum era de așteptat, jurnaliștii europeni respectă retorica Comisiei numind-o taxă la frontiera carbonului. Eu însumi îl numesc protecționism european politizat.

Actualizare țintă

Se pare că Bruxelles-ul privește o lege privind climatul care stabilește o țintă pentru atingerea emisiilor net-zero până în 2050 și un plan de stimulare a țintei pentru 2030 a blocului pentru reducerea emisiilor de la cel puțin 40% la reducere între 50% și 55% în comparație cu nivelurile din 1990. Comisia intenționează să o prezinte până în martie 2020. Actualizarea țintă este doar un argument pentru legitimarea măsurilor legislative mai dure. Odată trecut, veți auzi în Parlamentul European că restricțiile noi și costisitoare de emisii sunt „în conformitate cu obiectivele climatice ale UE”.

Vestea bună pentru Comisie este că legea sa privind climatul nu va necesita votul în unanimitate în Consiliul European, ci doar majoritatea calificată. Acestea fiind spuse, Polonia, Ungaria și Republica Cehă își rețin în prezent acordul.

Creșterea ambiției de reducere de 55 la sută va găsi probabil o majoritate în Parlament, iar în Consiliu, opt state au spus că susțin această țintă. Întrebarea este dacă adversarii pot ralia o opoziție viabilă.

Asta ne duce la punctul central al problemei.

Încasările climatice

Președintele Comisiei, Von der Leyen, a propus deja un pachet financiar numit Just Tranzition Fund, care va sprijini regiunile aflate în tranziția lor departe de combustibilii fosili. Cu toate acestea, obiectivele climatice actuale necesită deja 260 de miliarde de euro de investiții suplimentare anuale, ceea ce înseamnă că țintele actualizate vor avea nevoie și de mai multă finanțare. În acest moment, se pare că fondul just tranziție va fi inclus în bugetul UE pentru 2021-2027 și va strânge investiții de 100 de miliarde de euro. Rămâne un mister cine va investi în mod privat (pe propriul risc) în mori de vânt ineficiente și panouri solare.

Un lucru este cert: o taxă de numerar de această mărime poate atrage cu siguranță interesele națiunilor din Europa Centrală, care în prezent ezită să se alăture. Acestea fiind spuse, Germania și Olanda favorizează ambițiile bugetare limitate.

Este amestecul final de ideologie climatică și extravaganță de cheltuieli. Întrucât Bruxelles-ul are tendința de a greși răspunsul de fiecare dată, sunt sigur că vom obține cel mai rău dintre ambele.

Citește povestea completă aici ...